Am incercat sa fiu acceptat d lume, Dar m'am decis sa o reneg, si astfel sa ma accept p mine. Penibil sau nu, sunt acelasi eu...cum pot visa la o utopie cand obscuritatea e tot c ne-a ramas? Visele imi zangane in buzunarul amintirilor ca niste monezi uitate intr-o haina veche. Inconjurat doar d intrebari retorice far' de raspuns, doar un spirit apus in rasaritul intunecat de sperante, nimfe ale trecutului c cântã oda dispersiunii exelerice. Am reusit sa ma caiesc in fata conditiei umane, nu ma caracterizez, in schimb sunt limitat doar sa-mi pot descifra trairile un ungher unde imi vars veninul d zi cu zi, o cascada d cuvinte ma cuprinde uneori si nu le stiu originea un mister transcendent incoruptibil, neconcretizat diluat in propria-mi inspiratie.