Sergiu Gusetu

Portret Sunt indiferent cu prostia, Subestimez agonia Mã joc cu ironia, Am un suflet arid Aripi frânte Trãiesc în vid, Iubirea a încetat sã mã încânte Am uitat sã zbor Plutesc pierdut, ca un nor Iubirea nu e pt minþi complexe Care vãd dincolo de aparenþe, Inhibat de un sentiment necunoscut De un chin neîntrerupt, Erup cu violenþã Lipsit de cadenþã, Privat de fericire Uitat în nemurire Lipsit de un strop de iubire, Sunt un portet În culori moarte Drogat cu vise ªi idealuri deºarte,

Published on 9 January 2009

Poezie

Imperfectiune

Infernul este mai bland decat singuratatea

Care face sufletul sa-mi sangereze

Inundandu-mi inima

Intetosandu-mi ochii.

Singurul lucru pentru care traiesc

Este sa iubesc

Si sa primesc la randul meu iubire

Dar destinul meu e destinat spre pieire.

Incerc sa-mi gasesc refugiu,

Printre aceste randuri

Printre aceste ganduri intunecate,

Printre aparente.

Sunt o fiinta nedefinita,

Reinventata de lumea cruda

Care imi umple mintea pura

Cu ura

Fara nici o picatura de placere,

Doar cu valuri de durere.

Sunt manipulat de o doctrina gresita

De un fapt inexistent

De un limbaj incoerent,

De un miraj al societatii perfecte.