De n-as mai fi vreodata prunc,
   La san de mama sa m-arunc,
   Sa simt al ingerului somn,
   In trup de mama si de om!

   De n-ai mai fi copil, copile,
   Cu lacrimi de copilarie
   Si amintiri scaldate-n apa
   Raului ce curge viata!

   De n-as mai fi adolescent,
   Ingenucheat d-un vis absent,
   Iubind a lui naluca- o fata,
   Tremurand nesarutata!

   De n-as mai fi candva, adult,
   Ca glasul mintii sa-l ascult,
   Si puls pe puls sa certe clipa,
   Ce aduce ora, ziua, pripa!

   De n-as mai fi candva, batran,
   Pe ai mei nepoti sa-i strang la san,
   Sa urc a vremii-nalta culme,
   Sa-mi spun ca am trait pe lume
            Ca sa mor!

   Dar cum ar fi de n-as fi fost
   Un lut de carne fara rost,
   O umbra atat de mult dorita suflet?
 - O umbra a unui suflet!