casamori
De n-as mai fi vreodata prunc,
La san de mama sa m-arunc,
Sa simt al ingerului somn,
In trup de mama si de om!
De n-ai mai fi copil, copile,
Cu lacrimi de copilarie
Si amintiri scaldate-n apa
Raului ce curge viata!
De n-as mai fi adolescent,
Ingenucheat d-un vis absent,
Iubind a lui naluca- o fata,
Tremurand nesarutata!
De n-as mai fi candva, adult,
Ca glasul mintii sa-l ascult,
Si puls pe puls sa certe clipa,
Ce aduce ora, ziua, pripa!
De n-as mai fi candva, batran,
Pe ai mei nepoti sa-i strang la san,
Sa urc a vremii-nalta culme,
Sa-mi spun ca am trait pe lume
Ca sa mor!
Dar cum ar fi de n-as fi fost
Un lut de carne fara rost,
O umbra atat de mult dorita suflet?
- O umbra a unui suflet!