Iluzia creatiei, ceata nedeslusita de la capatul unui proces ideal, ramane constanta unei vieti ce-si delimiteaza orizontul experientei prin neabordare, ignorare a profundului, a multului, a tumultului de reactii creative ce pot iesi la suprafata unei trairi autentice generate de o deschidere nealterata catre posibil.
   Cadrul in care creatorul isi desfasoara ideatia trebuie sa fie ferm, informal initial, dar ferm, hotarat, deci moral consistent, altfel creatia cade in derizoriu, rasplatita cu uitarea.