Acest articol (intitulat "Pe mâna cui a încãput Uniunea Scriitorilor") a apãrut în revista electronicã Tiuk, la rubrica mea "Antiteze"!

Reiau (rescriu) un contrapunct. Zilele trecute îmi scria un tânãr poet cã i s-a rãtãcit dosarul de primire în Uniunea Scriitorilor din România (USR), a întrebat la filialã (la Bucureºti) cum de e posibil, i s-a rãspuns cã „trebuie sã se obiºnuiascã ºi cu chestii din astea, cã aºa e la USR”. Tânãrul poet mi-a spus nu mai ºtie ce sã creadã — meritã sau nu sã insiste sã intre în USR, de drept? Câºtigã în definitiv ceva cã se înregimenteazã? Îl ajutã cu ceva „acest statut, de membru al unei uniuni de creaþie?” ªi a continuat cu (îl citez iar): „Un prieten de la revista Tomis mi-a zis cã a auzit o chestie ciudatã: în 2008 se pare cã USR-ul se va privatiza ºi va urma o cuponiadã pentru proprietãþile sau patrimoniul ei”! Mãrturisesc, m-a lãsat cu gura cãscatã. La orice mã aºteptam, dar sã aud cã se privatizeazã USR, nu! O fi bine, o fi rãu cã se privatizeazã USR? Cã fiecare scriitor devine cuponar-acþionar pe averea USR? Pe ce lume trãiesc eu, membru al Consiliului de conducere al USR, dacã habar nu am de o asemenea posibilitate, a privatizãrii USR, „de care se discutã” (cã nu iese fum fãrã foc) la nivelul conducerii operative a USR? Iatã cum se fac ºi se desfac peste capul tuturor, complet netransparent, afacerile la USR! O mânã de oameni se crede providenþialã, în frunte cu preºedintele N. Manolescu… ªtiam cã se rescrie în secret, în Comitetul Director („al celor 11”, complici ai preºedintelui USR), Statutul USR, dar cã s-ar ajunge prin noul statut la privatizarea USR… Noua conducere a USR (aleasã în 2005 prin delegaþi ai scriitorilor, la o reprezentare de 1 la 4 membri ai USR, cã adunarea generalã nu mai poate fi convocatã, din lipsã de bani) depãºeºte orice imaginaþie, e clar. ªi nu numai atât: contrariat, am întrebat un scriitor aflat în preajma conducerii operative a USR ce e cu comedia asta a privatizãrii USR? Pânã într-atât se schimbã Statutul USR? Rãspunsul lui: el ºtia numai cã se regionalizeazã USR (nu auzise de „cuponiadã”)... Altã bazaconie: acum s-a gãsit USR sã-ºi piardã capul de la Bucureºti, sã se regionalizeze (sã aibã atâtea capete câte filiale are USR, 15, eventual), când Ministerul Muncii (care dã o jumãtate de pensie în plus fiecãrui pensionar al USR, conform unei legi care funcþioneazã din 2007) þine cont de USR „ca instituþie reprezentativã naþionalã, centralizatã”? Numai un USR centralizat fiind cel ce poate confirma anual cã membrii USR îºi plãtesc la zi cotizaþia, cã n-au murit ºi pot primi jumãtatea în plus de pensie… Tocmai lãudam abilitatea USR de a se perpetua în structurile democratice ale Uniunii Europene centralizatã (în UE nu existã decât uniuni regionale, pe landuri sau provincii, ale scriitorilor, dupã afinitãþi ºi interese) prin legea jumãtãþii de pensie în plus pentru membrii USR. În condiþiile în care USR a devenit extrem de atrãgãtoare pentru pensionari din cauza acestei legi (inventate de Adrian Pãunescu ºi reevaluate de Varujan Vosganian, vicepreºedinte al USR, la nivel parlamentar ºi guvernamental): cererile de intrare în USR s-au înmulþit aberant, iar comisiile de validare sunt bãnuite de corupþie (circulã deja legenda cã primirea se face azi pe mii de euro, nu doar pe o sticlã de whisky). Ce o fi adevãrat: se va privatiza USR, se va regionaliza? Cum va arãta viitorul Statut al USR, pe care N. Manolescu (cãruia i se pare cã nu are destule puteri de dominare, deºi face ce doreºte la USR, arogant cum e în funcþie, neîndrãznind nimeni sã-l tragã de mânecã) a anunþat din 2005 cã vrea sã-l schimbe radical, fãrã sã dea amãnunte? Personal, nu uit cã N. Manolescu a fost acuzat de dictaturã cât a condus Partidului Alianþei Civice, chiar de cãtre membrii lui scriitori, fãcându-se caz în mass-media de o revoltã oficialã, în acest sens. Ar trebui sã se ia aminte. Cu atât mai mult cu cât N. Manolescu nu mai e cel din 1990, modest ºi înþelegãtor cu soarta scriitorului român — azi domnia sa coboarã din BMW-ul privat de zeci de mii de euro, are cu totul altã condiþie de trai (de lux, face parte acum din „lumea bunã”, cu venituri ameþitoare), e ambasador la UNESCO, la Paris ºi se uitã de sus la scriitorimea românã (nu se mai simte compatibil, am observat, decât cu îmbogãþiþii ºi descurcãreþii postcomuniºti, inclusiv scriitori; nu pot sã uit cã a participat la lansarea unui singur poet, fost poet mai exact, la o carte politicianistã, a Elenei ªtefoi, fostã propagandist PCR, altfel, ambasadoare azi în Canada). N. Manolescu nu mai pierde vremea cu scriitorii muritori de rând. De altfel, pe aceºti scriitori (deci, ºi pe mine) îi va învãþa minte cu Istoria sa criticã… Apoi, N. Manolescu l-a pus la index pe marele scriitor disident Paul Goma, dupã ce l-a executat ca antisemit, în mod iresponsabil (Paul Goma trãind de azi pe mâine, din mila statului francez): nici o clipã nu s-a gândit preºedintele USR sã-l umple de onoruri, fiind între puþinii scriitori necompromiºi de comunism (în schimb îi þine la inimã pe foºtii colaboraþioniºti cu PCR-Securitate). Vreau sã cred cã pânã la viitoarele alegeri din USR Paul Goma va fi repus în drepturi cetãþeneºti ºi literare în România cu ajutorul USR. ªi mizez pe bunul simþ: pânã atunci trebuie operatã deconspirarea scriitorilor colaboraþioniºti cu PCR-Securitate! Cã e nevoie ºi de curãþenie moralã la vârful USR ºi al revistelor ce apar sub egida ei.

Altfel, USR a gãsit soluþii de supravieþuire onorabile — ultima dintre ele, aceea a susþinerii financiare a revistelor ce apar sub egida USR, m-a luat prin surprindere: la votarea bugetului USR pe acest an s-a anunþat cã se vor face cheltuieli din banii timbrului de carte! Salvatoare idee (sã nu se uite cã, în 1994, USR, condusã de Mircea Dinescu, a dat faliment din cauza cheltuielilor cu multele reviste editate de USR). Cã Varujan Vosganian va face tot posibilul sã fie modificatã legea timbrului de carte, prin ordonanþã de urgenþã, ºi cã banii veniþi din timbrul literar vor fi cheltuiþi ºi pe susþinerea revistelor literare, nu numai pe ajutorul social. În parantezã fie zis, N. Manolescu are o slãbiciune pentru Noua Literaturã (neintratã în conºtiinþa scriitoriceascã, dar motivatã cã e reprezentantã a „tinerilor scriitori”), aceastã revistã îºi acoperã toate cheltuielile de la USR, faþã de restul revistelor, care primesc bani selectiv, ori pentru plata colaborãrilor, ori pentru tipografie, ori pentru salarii ºi chirii. Interesant, ºi noua serie a revistei Luceafãrul a apãrut numai din banii USR, rãmâne de vãzut cât timp, neavând acordul Consiliului de conducere al USR, care rãspunde de fiecare leu al USR cheltuit (Consiliu ignorat cinic; de altfel, nici un redactor-ºef numit la revistele ce apar sub egida USR, dupã ce a fost ales noul preºedinte al USR, nu a fost votat în Consiliu; N. Manolescu îºi pune „oamenii” în funcþii dupã propriul plac).

Peste un an vor avea loc noi alegeri la USR. Eu fac parte dintre sceptici, n-aº micºora rolul de sindicat al USR (cum aud cã se va întâmpla prin noul Statut la care se lucreazã), scriitorul trebuie protejat — fiindcã numai ajutoarele sociale ºi medicale, plus cele de înmormântare îl obligã moral pe scriitor cu adevãrat. În rest, a fi membru al USR înseamnã doar sã plãteºti o cotizaþie ºi, dacã eºti pensionat, o jumãtate de pensie în plus. E adevãrat, scriitorii în activitate mai apeleazã la „Sala Oglinzilor” pentru o lansare, sau mai primeºte 200 de euro pentru o lecturã publicã (dacã e în graþiile preºedintelui de filialã). În rest, „clubul” dominant, cel ce conduce operativ nu numai USR, ci ºi literatura românã (acest grup e cel care profitã de traduceri ºi plimbãri în strãinãtate pe gratis, la nivel de reciprocitate, inclusiv în China ºi Vietnam, de exemplu) îºi vede mai departe de interesele lui, abuziv…

PS. Apropo de ajutorul de înmormântare ºi de „gaºca Manolescu”. Am citit în presã cã „ºefia” USR a refuzat sã depunã, la sediul ei din Calea Victoriei 115, pe catafalc, sicriul cu trupul lui Cezar Ivãnescu, Dumnezeu sã-l ierte, sã poatã sã se reculeagã prietenii ºi duºmanii poetului, la cãpãtâi. Mai mult, nici Muzeul Naþional al Literaturii Române (condus din 2008 de „un om al lui Manolescu”, Radu Cãlin Cristea) nu l-a primit pe catafalc – deºi majoritatea scriitorilor dispãruþi au plecat spre cimitir de aici! ªi am mai citit în presã cã USR s-a spãlat pe mâini, n-a cheltuit nici un leu cu înmormântarea lui Cezar Ivãnescu, o personalitate extraordinarã a literaturii române (care a murit chiar în ziua în care „elita” USR serba cu fast Centenarul USR, pe 24 aprilie 2008), toate cheltuielile fiind suportate de autoritãþile ieºene – la înmormântarea sa neparticipând nici un membru bucureºtean din conducerea USR… Aºa cã trebuie sã întreb iar: pe mâna cui a încãput USR? Numai „oamenii lui Manolescu” sunt „serviþi”, dezonorant, chiar ºi când mor scriitorii de prim rang, dovediþi incomozi cât au fost în viaþã?

30 aprilie 2008. Bucureºti