Cum plange mormantul/ Cand ne-aude moartea,/ Cum striga de putred/ La viata ce ne fuge/ Si-l vedem pe-o movila/ Arzand fara cruce.../ S-a topit de pacat./ Un suflet s-a stins, ca o scanteie,/ Intr-un jar palpaind muritor,/ Dar n-a murit ci doar traieste rasculat/ De-o lume plina de pacat,/ Si cine l-a iubit , el stie,/ Din nori si adieri invie,/ Nu din moarte , ci din noaptea ei./ Ultimul lui drum e-n umbra de castani,/ Si-l plang castanii in toamna mortii sale,/ Cu frunze ce strang durere/ In siragul de lacrimi,/ Vested si galbui; ei jura:/ Nu vor uita niciodata / Pasi-i de ochi caprui.