Sergiu Gusetu

Portret Sunt indiferent cu prostia, Subestimez agonia Mã joc cu ironia, Am un suflet arid Aripi frânte Trãiesc în vid, Iubirea a încetat sã mã încânte Am uitat sã zbor Plutesc pierdut, ca un nor Iubirea nu e pt minþi complexe Care vãd dincolo de aparenþe, Inhibat de un sentiment necunoscut De un chin neîntrerupt, Erup cu violenþã Lipsit de cadenþã, Privat de fericire Uitat în nemurire Lipsit de un strop de iubire, Sunt un portet În culori moarte Drogat cu vise ªi idealuri deºarte,

Published on 11 February 2009

Stiloul mi-a facut cu ochiu,Si mi-a gadilat palma, indemnand'o sa scrie, Se nasc cuvinte si parca imi zambesc la lumina lampii, O foaie e lumea lor, A cuvintelor, Stau cuminti si asteapta sa fie citite, spuse, sa tresara de pe varful limbii noastre, sa-si faca aparitia in lume, Dar ma intreb? cuvantul spus in soapta, e un cuvant nascut prematur?. se pierde prea repede ascunzandu-se in urechile noastre amestecandu-se printre tampeniile spuse de demagogi pe la televizor, pozand in sfinti, eu zic ca sunt doar niste relicve putrezite in propria lor penibilitate, Dumnezeu mi-a dat puterea de a uita, pentru a reusi sa ard toate supararile, Mi-a dat speranta, ca sa nu mor fara motiv, si mi-a dat indoiala ca sa-mi merit viata! Iar moartea e scrumul dupa ce viata a ars si am izbucnit in lacrimi. de fericire de tristete si au stins flacara sufletului contopindu-ne astfel cu materia.