Cand se aspira la inaltimea rece a neobisnuitului trebuie depasita, cu mult, conditia mizera a cotidianului. De undeva, mi se pare, aud: "Cine aspira la extraordinar?". Adevarul este evident- aproape nimeni.Unde te poti plasa intr-o lume care se complace in viziunea tulbure a prezentului supratehnologizat ? Adevarul este evident- aproape nicaieri.
   Daca aspiri te rezumi la lipsa de identitate si de locatie, esti marginalul care-si depaseste conditia, dar al carui magnetism este minimal, nu atragi decat indiferenta.
   Este frumos ceea ce este moral. Judecata de confluenta a esteticului cu eticul. Omul virtuos si-a castigat, cu rigoare, dreptul la frumusete.Pe umerii sai a purtat de-alungul veacurilor concilierea, deseori firava, a doua directii care-si disputau intaietatea in orizontul creativ al omului. Omul a creat si-n vremuri promiscue, insa acest lucru nu a ajutat foarte mult in dezvoltarea armonioasa a umanitatii. Fara coordonate morale omul a deviat(pentru eternitate).
Frumusetea imorala este estetic acceptata, pentru ca in numele ei s-a murit frumos, ceea ce imbata... Intre estetic si religios, eticul s-a gasit mereu suspendat. Prejudecatile religioase nu instituie moralitatea in societate, nici libertinajul la care participam in numele a ceea ce ni se prezinta ca frumos(ca moderni, suntem saraciti conceptual, asadar judecatile ni le fac altii).
   Ce mai putem insemna unul pentru celalalt in conglomeratul de interese care mai de care imorale?
Cadelnitatorii acestei noi morale(a indiferentei perpetue), nu tin cont de un element cheie in demersul lor, si anume: o lume imorala este o lume care -si adulmeca sfarsitul, care va fi crunt si fulgerator; pentru ca in lipsa unor reguli instituite si sustinute de indivizi morali in societate, cine mai respecta pe cine si de ce?
   Lectii de morala nu poate sa de-a nimeni insa poti inspira, prin exemplu, natura...