Totul se decide pentru noi, de ceilalti, dar de fapt, sunt aceiasi.
Spasit, am renuntat sa mai gandesc. Reflectia e pentru cei ce si-o permit. Eu n-am primit nimic rational din partea providentei, de cand posed o ratiune, fie ea doar ratiune de a trai. Rational sunt in adancul pesterii, inconjurat de obscuritate. Claritatea viziunii este infricosatoare: mai bine in bezna cea mai afunda decat in lumina inselatoare, care in fiecare foton ascunde o iluzie sau un neadevar.
Sunt impacat cu mine impotriva firii, caci mi-am impus conditia de clar-obscur, expectativa si limitativa, iradiind singura mea calitate=esenta: solitudinea.