Incotro?! Mi-am pierdut orientarea . Spatiul ma ignora. De ce m-ar indruma?
Totul este deruta, in mintea mea si a semenilor, totul este intru sfarsit. In sfarsit, cineva i-si face mila, dupa atata timp, irosit.
Am crezut, am gandit, am iubit, am cedat tuturor unicitatea-mi, am pierdut, astept nemurirea celui ce priveste (dintr)intr-un bol de sticla, dincolo de sticla.
Constructie magnifica lasata pe mana unor inginerasi care o intretin cu piese contrafacute: Terra.
Privind un bob de mazare am crezut ca e pamantul care ma ignora si ma lasa pe dinafara.
Am privit ceva timp pentru ca senzatia parea reala si logic consistenta ;  insa nu, eram aici , printre semeni, in mecanismul social care mi-asteapta aportul ...