Era un pix ºi-o foaie prãfuitã Ce mã pândeau de pe un colþ de masã ªi se strângeau pereþii-n jurul meu Într-o-ncleºtare surdã, nemiloasã. Un strop de soare încerca sã mã-mblânzeascã Pe la un capãt rece, mort de geam, L-am astupat cu un placaj, Cãci întuneric, asta îmi doream. Mã sãturasem sã tot vãd oraºul plin De oameni ce-þi zâmbeau ascunºi sub mãºti, Era un carnaval ce nu se mai sfârºea, De prãdãtori feroce, furioºi. Vroiam o mare liniºtitã ºi-un petec de nisip, Poate ºi-o barcã sã mã legene hai-hui, În niciun caz de cineva care s-afirme Cã marea ºi nisipul ºi barca-s ale lui. Erau doar lupi care muºcau din carne vie, Lãsând impresia c-aºa va fi mereu, Nu-nþelegeam de unde atâta urã, Cãci ne-nchinam l-acelaºi Dumnezeu. Era un pix ºi-o foaie prãfuitã Ce m-aºteptau sã scriu de-o zi sau poate-un an ªi eu aºteptam ca lumea sã se schimbe, La nesfârºit cu toþii... aºteptam..