- Prima Pagină
- Proza
- Iubind, cel mai iubit dintre pamanteni
Iubind, cel mai iubit dintre pamanteni
- Scris de Georgian Voicila
- Publicat 10 August 2009
- Proza
- Unrated
Georgian Voicila
Nascut pe 14.04.1981, primul dintr-o serie de sase, '83, '84, '85, '87, '89, m-am trezit aruncat intr-o lume, privata, parca, pana atunci de o existenta (umana) autentica si care odata cu venirea mea si-a recapatat, chiar daca intr-un mic cuantum, genialitatea si misterul. Buzaul, raul, curgerea, limite depasite si totusi matca...
Vezi toate articolele scrise de Georgian VoicilaExistentialismul dintre paginile vietii
Cata libertate in discursul de dincolo de gratii al lui Victor Petrini? !
Autorul este ironic, dar in acelasi timp realist. Inchisoarea, ca metafora, i-ti ofera libertatea de a rascoli salbatic prin constiinta atat de acaparata de viata, de imediatul care ne scapa necontenit...Suntem efemeride cu istorie.
Existam ca entitati unice, avem povesti proprii. Felul cum sunt spuse difera; nu suntem toti romancieri, insa ideea ramane- existam ca sa cucerim experiente, experiente prin care traim sa ducem mai departe ideea.
Citindu-l pe Marin Preda m-am indragostit de existentialism, caci in fiecare pagina a sa (din "Cel mai iubit dintre pamanteni") atat obiectiv, cat si subiectiv, personajul principal duce o lupta apriga, pulsatorie, haotica, care macina putin cate putin existenta umana, chiar daca in roman atat de specifica, a lui Victor Petrini, pentru cititor reprezinta paternul tuturor existentelor. Cazi, te ridici; te nasti, mori. O atitudine de viata si viata; definitia mea a existentialismului. I-mi recunosc pacatul: sunt un las! Ma bucur de libertatea de a recunoaste asta, si traiesc cu gandul ca as putea muri asa. Eu am inteles de la Victor Petrini ca libertatea este uniunea genuina , dintre ceea ce gandesti si ceea ce faptuiesti, restul este desertaciune: pentru un om, o existenta, este mare lucru sa fii liber in sensul dat mai sus.
Autorul este ironic, dar in acelasi timp realist. Inchisoarea, ca metafora, i-ti ofera libertatea de a rascoli salbatic prin constiinta atat de acaparata de viata, de imediatul care ne scapa necontenit...Suntem efemeride cu istorie.
Existam ca entitati unice, avem povesti proprii. Felul cum sunt spuse difera; nu suntem toti romancieri, insa ideea ramane- existam ca sa cucerim experiente, experiente prin care traim sa ducem mai departe ideea.
Citindu-l pe Marin Preda m-am indragostit de existentialism, caci in fiecare pagina a sa (din "Cel mai iubit dintre pamanteni") atat obiectiv, cat si subiectiv, personajul principal duce o lupta apriga, pulsatorie, haotica, care macina putin cate putin existenta umana, chiar daca in roman atat de specifica, a lui Victor Petrini, pentru cititor reprezinta paternul tuturor existentelor. Cazi, te ridici; te nasti, mori. O atitudine de viata si viata; definitia mea a existentialismului. I-mi recunosc pacatul: sunt un las! Ma bucur de libertatea de a recunoaste asta, si traiesc cu gandul ca as putea muri asa. Eu am inteles de la Victor Petrini ca libertatea este uniunea genuina , dintre ceea ce gandesti si ceea ce faptuiesti, restul este desertaciune: pentru un om, o existenta, este mare lucru sa fii liber in sensul dat mai sus.
