Infernul si calea, sufletul si carnea sunt.
   Din suferinta si far' putinta m-am adunat sa fiu.
   Dar cine sunt? Infernul meu este pustiu
   Si calea abatuta; as vrea sa stiu
   Ce suflet i-si ignora carnea
   Cand tremurul si moartea
   O asupresc.

   Inspir din aerul rarefiat singuratatea-mi sfasiata.
   De o constiinta prea pioasa sufar
   Si ma tem ca voi fi.
   Mai putin, mult mai putin decat am fost;
   Tot ce gandesc e fara rost, 
    Fara finalitate,
   Sunt om, ce dracu!
   O nulitate.