Intra Lavinia in sufragerie, Lasa geanta pe fotoliu apoi iesi, vroia sa bea un ceai inainte de a dormi. Era estenuata! De-abia facu citiva pasi pe coridor si se opri. Cu multa nonsalanta Gabriel conversa cu mama ei. Il imbratisa,ignorind presentul. Nu gasea cuvintele potrivite, trecuse prea mult timp de cind nu il vazuse.
Nu-te-ai schimbat deloc, el zise. Esti atit de frumoasa!
-Merci. Vrei o cafea?
-Nu. Te astept de o ora, mama ta m-a tratat bine.
-Daca as fi stiut ca viim-as fi intors mai devreme.
Nu-conteaza, imi place sa vorbesc cu mama ta. Ce ai facut in ultimii ani?
-Nu cred ca ai timp sa ma asculti.
Nu ma grabesc. Vrei sa ne plimbam?
-M-am plimbat destul astazi.
-Te rog, vino cu mine. Nu putem vorbi aici, sopti el.
-Ai dreptate.
Lavinia il urma in masina, privindu-l atent. Ii lipsise atit de mult! Gabrie era neschimbat, din toate punctele de vedere.  Fu locvace, ca de obicei:
-De ce te-ai casatorit? Nu puteai sa ma astepti? Esti atit de nerabdatoare! Glumesc! Mie mi s-au intimplat atit de multe de cind ai plecat! Dupa ce m-ai parasit relatia mea cu Mihaela s-a deteriorat visibil. O invinovateam pentru tot, daca nu as fi fost casatorit  relatia noastra ar fi avut un alt sfirsit.
-Nu-am plecat din cauza ei.
-Atunci ce de?
-Nu vreau sa vorbesc despre trecut.
-Eu da! Nu aveai dreptul sa pleci fara sa-mi spui de ce nu ma mai vrei! Dupa tot ce a fost intre noi ...
-Daca ti-as spune adevarul nu m-ai crede.
-Oricare ar fi raspunsul tau il voi accepta. Te saturasesi sa ma astepti, sa speri ca o voi lasa pe Mihaela, nu-i asa? Nu mai aveai incredere in mine.
-Nu. Tu vroiai sa schimbi totul, sa ne casatorim Eu nu. Mult timp mi-am dorit asta dar apoi am inteles ca relatia noastra era perfecta pentru ca nu puteam fi impreuna. Am fi pierdut tot daca ne-am fi casatorit. Eu nu  vroiam  vad cum iubirea noastra moare zi de zi, vroiam nu sa ma urasti, sa te urasc. Si m-ai fi urit daca te-as fi indepartat de fiul tau.
-As fi renuntat la tine pentru tot, chiar si la el.
Nu-m-as fi iertat niciodata daca ai fi renuntat la el pentru mine.
-Oricum, l-am pierdut. Mihaela nu ma lasa sa-l vad. Macar Nici nu-i da cadourilepe care i le trimit. E atit de meschina! Se razbuna pe mine folosindu-se de fiul nostru. Intr-o zi il voi cauta si-i voi explica totul, sper ca o sa ma inteleaga. Nu puteam ramine cu ea doar pentru ca aveam copil. Ma uraste atit de mult doar pentru ca nu am iubit-o niciodata! Cum as putea sa o iubesc? Mi-a distrus viata! Dupa ce ai plecat te visam in fiecare noapte, ma gindeam doar la tine. Intr-o noapte m-am si trezit am imbratisat-o, crezind ca esti tu. Era atit de intuneric in camera, visasem ca te intorsesesi la mine, i-am soptit: 'Lavinia, te iubesc! Mi-ai lipsit atit de mult.' Ea nu dormea. Iti inchipui cum a reactionat. I-am povestit totul, nu avea rost sa neg. A doua zi m-am mutat la parintii mei. Citeva luni mai tirziu, cautind un certificat am descoperit ca parintii mei m-au adoptat. Nu-mi venea sa cred ca mi-au ascuns un lucru atit de important ani de zile. M-am simtit tradat! Nici in fata probelor evidente nu vroiau sa-mi spuna adevarul, au negat totul.
-Ai suferit atit de mult! As fi vrut sa fiu linga tine in acele momente.
-Important este ca acum esti aici. Mama ta ti-a spus ca te-am cautat?
-Da. Din nefericire nu eram acasa. M-am intors la parintii mei acum doi ani. Te-am cautat, am sunat-o pe Mihaela. Nu vroiam sa-ti fac probleme, vroiam doar sa stiu ce mai faci. Mi-a raspuns un barbat. Cind l-am intrebat unde esti a spus ca nu stie nimic de tine, ca nu mai locuiesti acolo.
-Nu mi-au spus ca m-ai cautat. Ea si familia ei ma urasc. Toti ma urasc.
-Eu nu.
-Ti-am facut atit de mult rau! Nu m-ai urit niciodata?
-As fi vrut sa te urasc, sa te uit, dar nu pot. Te-am iubit prea mult.
-Nu m-ai uitat? Asta inseamna ca ma mai iubesti?
-Tu ma iubesti?
-Mai mult decit oricind. Dar tu?
-O parte din mine iti va apartine mereu, nu voi mai iubi pe nimeni altcineva asa cum te-am iubit pe tine, dar relatia noastra s-a sfirsit de mult. Sunt casatorita! Am o familie...
-Nu-mi pasa.
-Mie da! Nu mai sunt o adolescenta, sunt o femeie matura, cind m-am casatorit mi-am asumat anumite responsabilitati...
-Nu pot sa cred ca vorbesti asa. Nu ti-a pasat niciodata de reguli,de responsabilitati!
-M-am schimbat si chiar daca nu ma crezi imi iubesc sotul!
-Dar nu asa cum ma iubeai pe mine!
-Iubirea ce o simt pentru el e diferita. Nimeni nu iubeste de doua ori cu aceeasi intensitate, e normal.
-Priveste-ma in ochi si spune-mi  ca il iubesti. Tu nu esti fericita!
-Nu stii nimic despre viata mea de cuplu!
-Dar te cunosc! Daca l-ai fi iubit si ai fi fost fericita cu el nu m-ai fi imbratisat! Eu nu sunt fericit fara tine si nici tu nu esti.
-Lasa-ma in pace!
-Nu pot! Te voi cauta mereu pina cind vei admite ca ma iubesti! De ce nu intelegi ca nu pot trai fara tine?
-Ador ironia ta! Ai supravietuit patru ani fara mine, poti trai.
-Viata mea fara tine e un chin. Am nevoie de tine!Inainte de a te cunoaste am inselat-o pe Mihaela cu multe femei fara sa ma simt vinovat, nu-mi pasa de nimeni, nu iubeam pe nimeni, nici macar pe mine insumi! Apoi m-am indragostit de tine si totul s-a schimbat.
-Uiti atit de repede, dragul meu! Iti amintesti ca m-ai inselat in timp ce eu te asteptam in apartamentul prietenului tau?
-Ti-am spus doar ca nu am atins-o. Ne-am intors la discoteca, am ramas acolo o ora apoi am condus-o acasa. Nu te-am inselat niciodata. In ultimele luni nu ma apropiam nici macar de Mihaela. Tu imi erai de ajuns! De ce nu ma crezi? Spune-mi ca nu ma iubesti si te voi lasa in pace pentru totdeauna.
-Inca te iubesc, dar asta nu inseamna ca voi distruge tot ce am construit pina acum. Nu-mi voi parasi sotul.
-Nu iti cer asta.Imi e de ajuns iubirea ta.