Stiloul mi-a facut cu ochiu,Si mi-a gadilat palma, indemnand'o sa scrie, Se nasc cuvinte si parca imi zambesc la lumina lampii, O foaie e lumea lor, A cuvintelor, Stau cuminti si asteapta sa fie citite, spuse, sa tresara de pe varful limbii noastre, sa-si faca aparitia in lume, Dar ma intreb? cuvantul spus in soapta, e un cuvant nascut prematur?. se pierde prea repede ascunzandu-se in urechile noastre amestecandu-se printre tampeniile spuse de demagogi pe la televizor, pozand in sfinti, eu zic ca sunt doar niste relicve putrezite in propria lor penibilitate, Dumnezeu mi-a dat puterea de a uita, pentru a reusi sa ard toate supararile, Mi-a dat speranta, ca sa nu mor fara motiv, si mi-a dat indoiala ca sa-mi merit viata! Iar moartea e scrumul dupa ce viata a ars si am izbucnit in lacrimi. de fericire de tristete si au stins flacara sufletului contopindu-ne astfel cu materia.

Poezie

Oglindirea unei lacrimi transpusa in cuvinte,

Salut! sunt doar un simplu adolescent care resimte erodarea adevaratelor valori.