Posturile politice înalte (sã fii ales parlamentar sau europarlamentar, sau sã fii numit ministru sau secretar de stat) se cumpãrã cu bani grei (daþi la partid), n-au nici o legãturã cu competenþa ºi onestitatea.

Ne place, nu ne place, serviciile secrete conduc în continuare România. Mai exact Securitatea Imoralitãþii Publice n-a fost pusã în lanþuri nici pe mâna preºedintelui Traian Bãsescu (fost colaborator al Securitãþii, „om al lui Ceauºescu” trimis al Anvers ºi director politic în Ministerul Transporturilor pânã la Revoluþie), din contrã, dupã 20 de ani de la Revoluþie, Securitatea e mai liberã ca oricând sã ºantajeze, sã numeascã în posturi înalte, sã-i înlãture pe adversarii oneºti.

Reiau (rescriu) un contrapunct. Zilele trecute îmi scria un tânãr poet cã i s-a rãtãcit dosarul de primire în Uniunea Scriitorilor din România (USR), a întrebat la filialã (la Bucureºti) cum de e posibil, i s-a rãspuns cã „trebuie sã se obiºnuiascã ºi cu chestii din astea, cã aºa e la USR”. Tânãrul poet mi-a spus nu mai ºtie ce sã creadã — meritã sau nu sã insiste sã intre în USR, de drept? Câºtigã în definitiv ceva cã se înregimenteazã? Îl ajutã cu ceva „acest statut, de membru al unei uniuni de creaþie?”

N. Manolescu cere Judecatoriei sa-mi fie bagat pumnul in gura, sa fiu cenzurat "de la data... la data", sa-mi fie interzisa semnatura pentru opiniile critice si articolele de atitudine aparute in presa scrisa! Tot ce e scris critic fiind considerat "calomnie"! Iata un citat din Cererea-actiune semnata de N. Manolescu: „Sã obligaþi pârâtul (Liviu Ioan Stoiciu) sã înceteze calomnierea prin presã a Uniunii Scriitorilor din România ºi a persoanelor din conducerea acesteia, sub sancþiunea unor plãþi de daune cominatorii a câte 1.000 lei / zi, pentru toatã perioada de la rãmânerea definitivã ºi irevocabilã a hotãrârii ce se va pronunþa ºi pânã la întreruperea efectivã a calomnierii”! Va puteti imagina? Atasat, aveti scanate cele trei pagini ale Citatiei insotite de Cererea-actiune semnata de N. Manolescu (se deschid dupa cateva secunde, nu instantaneu), apoi Intampinarea mea ceruta de Judecatorie, apoi o Fisa a mea biobibliografica, la care face referire Intampinarea mea, si articolul incriminat, aparut intr-o revista electronica intitulata Tiuk!, ultimul numar (www.tiuk.reea.net). Judecati singuri, va rog. E bine sa se stie.