In memoriam Prof. Eugenio Coserio

In varsta de numai 27 de ani am intrat impreuna cu sotia mea in cabinetul Prof. Eugenio Coserio, seful Seminarului (catedrei) de romanistica la Universitatea din Tübingen, Germania. Nu stiam mare lucru despre dansul, fuseseram trimisi acolo pentru traducerea diplomelor universitare, din limba romana in l. germana. Negasind pe nici unul dintre asistentii sai, am intrat sfiosi la profesor. Un birou mare, postat catre geam, profesorul cu fata la noi. Ne-a masurat de sus pana jos, inspecial pe sotia mea, o frumoasa romanca bruneta cu ochi vezi, si a izbucnit: sa nu spuneti de unde veniti, ghicesc eu singur. Cu ghicitul nu fu sa fie, a cotat-o pe sotia mea drept spaniola. Cum asa domnule professor, a ripostat sotia mea, ati vazut Dvs. vreo spanioloaica cu ochii verzi ? Da doamna mea, in nordul Spaniei. A urmat o discutie lunga si cordiala, ne-a povestit multe despre dansul si familia sa, de copiii nascuti in America latina si in Spania, fiecare in alta tara,  despre locurile pe unde a pelegrinat inainte de a-si incununa cariera stiintifica in Tübingen, despre multimea de limbi si dialecte romanice pe care le poseda, despre pasiunea sa pentru romanistica comparata.

Era adorat de colaboratori, de studenti, ca dealtfelt si de conducerea universitatii, care il apreciau ca pe o mare somitate internationala. L-am revazut de multe ori in cadrul universitar. Aducea la Seminar multi literati de pretudindeni si inspecial din Romania, oferindu-le o platforma de desfasurare si consacrare. Asa l-am cunoscut pe Marin Sorescu si pe altii. Cand a fost emeritat (pensionarea profesorilor de prim rang) studentii i-au facut noaptea o manifestatie de adio, mergand pentru dansul cu faclii in mana pe strazile oraselului universitar, in semn de apreciere si adoratie. Uitarea ce se asterne in Romania peste acest genial filolog,  de care vorbeste si Dna Angela Furtuna in interviul-blog publicat de dansa la data de 14. Februarie in Viata Romaneasca, este regretabila, dar nu neobisnuita la romani. Nici marele Celibidache nu e tratat mai bine. In timp ce in Germania Piazetta de la sediul orchestrei simfonice de pe Gasteig (München) poarta numele marelui nostru concetatean, in Bucuresti nu gasim decat o ulita amarata prin Militari, tare nepotrivita spre a aminti de geniul dirijoral nascut pe plaiurile romanesti.

Nota:

Universitatea din Tübingen are o mica prezentare cu o frumoasa fotografie despre Prof. Coseriu (vezi www.uni-tuebingen.de/kabatek/coseriu/hauptseite).
Nascut la Mihleini, Basarabia, in 1921, studiaza in Romania si Italia,  devenind din 1951 profesor penru stiinte lingvistice generale si indogermanice la Universitatea din Montevideo.  Stabileste in decada 1950-1960 fundamentele de baza ale teoriei sale lingvistice, dezvoltand si completand stiinta lingvistica structurala. Lucrarile de baza din aceasta perioada se refera la Ferdinand de Saussure, pe care il analizeaza critic. Modifica si dezvolta conceptul acestuia, argumentand printe altele cu Humbold, Hegel si Aristotel. Alte lucrari din acesti ani ies din contextul analizei structurale a limbii (vezi de expl. Determinacion y entorno).  Aici  se ocupa pentru prima oara de lingvistica textului.  In 1961 vine in Germania, mai intai la Bonn si la Frankfurt, apoi din 1963 e sef de catedra, la catedra de romanistica (stiinta limbilor latine) la Univesitatea din Tübingen. Din 1970 grupul Coseriu Tübingen,  devine leader in domeniul romanisticei si bine cunoscut in probleme de filozofia limbii,  si diverse alte filologii speciale. A decedat la data de 7. Septembrie 2002 in Tübingen.