Am cautat de nenumarate ori in ultimele zece saptamani (!) sa vad ce s-a intamplat cu articolul meu “Magia marilor dirijori si orchestrele mari ca institutii independente” adresat la data de 17.10.2009 redactiei revistei Dilema veche, si anume D.lui Mircea Vasilescu. Apas pe linkul CAUTA si calculatorul ma lamureste constant si de fiecare data, ca nu a gasit publicatia cautata. Ma informeaza lapidar ca „au fost gãsite zero rezultate”.

Deci, nu s-a publicat ! Dar de ce oare ?  N-o fi articolul meu suficient de bun pentru Dilema, nu s-o fi potrivit continutul deloc cu tematica celor zece numere publicate intre timp, n-or fi fost considerate problemele discutate drept arzatoare si la ordinea zilei ? Misterul ramane gordian si de nedesfacut.

Dat fiind ca nu mai am nici o speranta,ca articolul meu va mai vedea candva lumina zilei la Dilema,il incredintez acum Vietii romanesti, la categoria Publicistica (vezi linkul din partea dreapta, Categorii), avand in vedere ca articolul , care se ocupa de problemele Filarmonicii George Enescu si de scandalul declansat acolo de d.na Angela Gheorghiu, in luna Octombrie 2009, isi pierde pe zice trece actualitate si deci interesul cititorului.

Tare as vrea sa stiu de ce redactia Dilemei baga capul in nisip. Corect si fair ar fi sa se spuna autorului, in mod clar si raspicat, da sau nu, respins sau acceptat, sau cel putin “mai aveti putintica rabdare”. Tacerea nu e de aur, ci arata numai o regretabila lipsa de respect fata de autor.

Am auzit de la diversi autori, care s-au adresat intre timp si unei alte publicatii (care le-a publicat imediat articolul) ca articolul lor a fost candva publicat si de Dilema. Dar ce folos:  cine procedeaza asa nu mai beneficiaza de originale si il pune si pe autor intr-o situatie delicata. Deci, Dilema, iubito,  fie-ti mila te rog de noi, de tine si de cititorii tai,  si obisnuieste-te sa raspunzi autorilor, cu o vorba clara:   curat murdar sau invers, ca sa stie omul ce are de facut.

25.12.2009