try

"Când nu te mai accepþi ciufulit ºi zdrenþãros, ai încetat sã trãieºti!"

Era un pix ºi-o foaie prãfuitã Ce mã pândeau de pe un colþ de masã ªi se strângeau pereþii-n jurul meu Într-o-ncleºtare surdã, nemiloasã. Un strop de soare încerca sã mã-mblânzeascã Pe la un capãt rece, mort de geam, L-am astupat cu un placaj, Cãci întuneric, asta îmi doream. Mã sãturasem sã tot vãd oraºul plin De oameni ce-þi zâmbeau ascunºi sub mãºti, Era un carnaval ce nu se mai sfârºea, De prãdãtori feroce, furioºi. Vroiam o mare liniºtitã ºi-un petec de nisip, Poate ºi-o barcã sã mã legene hai-hui, În niciun caz de cineva care s-afirme Cã marea ºi nisipul ºi barca-s ale lui. Erau doar lupi care muºcau din carne vie, Lãsând impresia c-aºa va fi mereu, Nu-nþelegeam de unde atâta urã, Cãci ne-nchinam l-acelaºi Dumnezeu. Era un pix ºi-o foaie prãfuitã Ce m-aºteptau sã scriu de-o zi sau poate-un an ªi eu aºteptam ca lumea sã se schimbe, La nesfârºit cu toþii... aºteptam..

In zorii diminetii In universul apei

Versuri

Stiloul mi-a facut cu ochiu,Si mi-a gadilat palma, indemnand'o sa scrie, Se nasc cuvinte si parca imi zambesc la lumina lampii, O foaie e lumea lor, A cuvintelor, Stau cuminti si asteapta sa fie citite, spuse, sa tresara de pe varful limbii noastre, sa-si faca aparitia in lume, Dar ma intreb? cuvantul spus in soapta, e un cuvant nascut prematur?. se pierde prea repede ascunzandu-se in urechile noastre amestecandu-se printre tampeniile spuse de demagogi pe la televizor, pozand in sfinti, eu zic ca sunt doar niste relicve putrezite in propria lor penibilitate, Dumnezeu mi-a dat puterea de a uita, pentru a reusi sa ard toate supararile, Mi-a dat speranta, ca sa nu mor fara motiv, si mi-a dat indoiala ca sa-mi merit viata! Iar moartea e scrumul dupa ce viata a ars si am izbucnit in lacrimi. de fericire de tristete si au stins flacara sufletului contopindu-ne astfel cu materia.

Poezie

versuri

versuri

in stanga: mere sangerande si altele palide, toate de un cubism cezannian dreapta: sticle ciobite, cu multi ochi Pe masa fara de umbre si fara de lumini irisii imprastiati pot vedea: paralelipiped ce a rapit si a inchis cuvinte, grau intarit in coaja, paine si,pe un prosop verde timid, un creion murdarit de la atata scris un cutit inecat de Negrul. Lumina bolnava a lampii, sugrumata de filament isi lauda prin dare peretele cand alb innebunitor, cand galben grav, cand gri si tabloul de Kandinsky, covor.